În perioada 5-7 iulie, la Grand Hotel Italia va avea loc Congresul Interdisciplinar de Medicină de Urgență.

Cu această deosebită ocazie, personalităţi de prestigiu, profesori și medici, lideri și experţi, din România cât şi din alte ţări, îşi vor împărtăşi experiența și vor oferi cunoștinţe de vârf în domeniul medicinei de urgență. 

Ţara noastră a înregistrat progrese remarcabile în domeniul medicinei de urgență, concentrându-se asupra progresului și inovării în acest domeniu.

De asemenea, am avut onoarea de a discuta, pe marginea acestor subiecte, cu doamna Conf. Dr. Adela Golea, medic primar medicină de urgență, care ne-a oferit mai multe informații despre acest congres, precum și despre noutăţile din domeniul cercetării fundamentale și al practicii medicinei de urgență.

 1. Care a fost cea mai provocatoare situație întâlnită în meseria dumneavoastră?

De-a lungul anilor au fost multe provocări profesionale, de formare, dar cele mai mari au fost determinate de rezistența la schimbare și implementarea conceptelor de practică pe bază de proceduri și protocoale, chiar dacă se recunoștea utilitatea. O continuă provocare este asistarea în urgență a pacientului cu patologii complexe asociate unei injurii acute, când este necesară o echipă interdisciplinară dificil de obținut într-un sistem pavilionar, planul de management al pacientului necesitând a fi ierarhizat de specialiști în funcție de gradul urgenței și particularitățile de evoluție, de răspunsul la tratament. În urgență lucrurile se pot schimba de la o secundă la alta și este necesar a fi flexibil, intuitiv pentru a interveni rapid și dacă se poate înainte de a se instala o complicație cu risc vital.

2. Care sunt perspectivele medicinei de urgență în viitor? Cum credeți că va evolua această ramură?

Specialitatea este în continuă dezvoltare pe plan internațional, iar la noi are bazele necesare, dar necesită suport academic, științific și administrativ-financiar pentru a introduce noile tehnologii, inteligența artificială și a forma personalul în viitor. Este o specialitate care cere multă implicare și rezolvarea problemelor administrative, de sistem care se repercută asupra serviciilor de urgență pentru a atrage în viitor tinerii medici. Medicina de urgență permite dezvoltarea interdisciplinară spre sectorul de simulare, management și leadership, cu perspective de a lucra în echipe în diferite teatre de operațiuni.

3. Care este principalul obiectiv al Congresului de anul acesta?

Această ediție este orientată spre workshopuri practice de obținere de abilități și sesiuni interdisciplinare de asistență medicală la nivel de prespital și spital. Totodată continuăm să dezvoltăm sesiunile interinstituționale conform proceselor medicale de asistare a urgențelor pentru creșterea calității actului medical și a satisfacției pacientului, dar și a personalului care lucrează în serviciile de urgență.

4. Ce încurajare ați transmite tinerilor medici care visează la medicina de urgență?

Este o specialitate dinamică, cu posibilitate de dezvoltare interdisciplinară care prin diversitate oferă satisfacții și împliniri profesionale.

5. Care sunt cele mai mari provocări ale unui medic pe urgențe?

Activitatea în sine este o provocare mai ales când lupți contra cronometru să salvezi o viață. În timp devin provocări comunicarea cu pacientul, aparținătorii, colegii din alte specialități pentru a forma echipe de asistență medicală sau barierele interinstituționale în rezolvarea unor cazuri.

Lipsa unui sistem de sănătate de tip “lanț de supraviețuire” și admisia în urgență cu o problemă acută a populației cu stare de sănătate necunoscută (nu a fost niciodată la medic până la 60 de ani, se prezintă cu dorsalgie, dar este de fapt o neoplazie cu determinări secundare, diabetic, cu insuficiență renală, etc)  este o mare provocare pentru că poate conduce la erori medicale.

 

6. Cum manageriați supraaglomerarea departamentului de urgență?

Supraaglomerare în Unitatea de Primiri Urgență are multe cauze și este dificil de manageriat numai de personalul serviciului prin program adaptat vârfurilor de prezentare, utilizarea aparaturi tip POC, introducerea de protocoale clare de abordare a urgențelor și redirecționare spre ambulator și medicul de familie, cu scurtarea perioadei de staționare și creșterea fluxului de urgențe examinate.

Pentru aceasta este necesar a se rezolva problema adresabilității nonurgențelor și a urgențelor minore spre medicina primară și ambulator, concomitent cu informarea populației și educarea acesteia în ceea ce privește necesitatea controalelor periodice, încadrarea în grupe de ris, prevenția, respectarea planurilor terapeutice și de monitorizare, etc.

De asemenea managementul adecvat al paturilor în spitale și flexibilitatea în utilizarea acestora este o problemă de sistem care se repercută în creșterea staționării pacienților în serviciul de urgență și blocarea fluxului de asistență medicală de urgență. Dezvoltarea serviciilor de paliație, de îngrijire de lungă durată ar putea prelua pacienții cronici care nu se pot asista la domiciliu și revin periodic în urgență, dânșii fiind de fapt persoane ce necesită asistență medico-socială.

7. Dumneavoastră formați, de asemenea, viitorii medici de urgență. Care credeți că sunt cele mai importante lecții pe care le-ați transmis și cu care vor porni în meseria lor?

În calitate de mentor am încercat să formez specialiști responsabili, care să ia decizii rapide în condiții critice, să știe să comunice cu alte specialități și cel mai important să se dezvolte interdisciplinar acceptând orice ofertă de formare și oferindu-și cunoștiințele spre dezvoltarea colegilor din serviciu. Am încercat să le inspir dragostea față de actul medical, dar și să le deschid orizonturi spre cercetare, activitate academică, leadership, perfecționare prin implicarea în programe ale comunității, participarea la activități de tip cultural, pentru a împleti medicina, arta și cultura așa cum este tradiția în Cluj.