Ediția a VI-a a Congresului Interdisciplinar de Medicină de Urgență are loc la Grand Hotel Italia, Cluj-Napoca, în perioada 3 – 5 iulie 2019. Aportul învățămintelor academice de tip medical, al cercetării și pregătirii postuniversitare alături de schimbul de informații între experții din România și cei din străinătate vor forma temelia dezvoltării și perfecționării practicii medicale într-un domeniu interdisciplinar mult încercat de-a lungul timpului, al medicinei de urgență.

Evenimentul reunește sesiuni științifice interdisciplinare, mese rotunde, workshop-uri interactive, prezentări de cazuri, simpozioane și sesiuni demonstrative, toate adresate personalului din domeniul asistenței de urgență, al managementului de caz complex, leadershipului, de la nivelul de student, paramedic, medic rezident până la specialiști din domeniul de urgență, medici și asistenți medicali, organizatori ai sistemului de sănătate și ai situațiilor de urgență la nivel de management organizațional local, regional și național.

Conf. Dr. Adela Golea, în calitate de Preşedinte al celui de al 6-lea Congres Interdisciplinar de Medicină de Urgență a răspuns la câteva întrebări venite din partea Ralucăi Mihaela Bocancia de la Jurmed – Jurnal de Sănătate.

 

1. Stimată doamna dr. Adela Golea, ce ne puteţi spune cu privire la elementele de noutate ale Congresului Interdisciplinar de Medicină de Urgenţă care va avea loc anul acesta în perioada 3-5 iulie la Cluj? 

Evoluția specialități, confruntările și evidențele din practică creează premiza introducerii de noi teme, care să îmbunătățească calitatea actului medical de tipul: farmacovigilența și farmacologia clinică în practica de urgență, siguranța pacientului în condiții de urgență, auditul clinic o necesitate în medicina de urgență, formarea în medicina de urgență o provocare. De asemenea se continuă tradiția abordării interdisciplinare a ghidurilor de practică prespital și spital în viziunea experților români și europeni în scopul perfecționării abilităților și a aptitutidinilor de management de caz la nivelul „orei de aur”.

 

2. Care este principalul obiectiv al Congresului de anul acesta?

Congresele de specialitate sunt forme de comunicare academică, ideologică, științifică, de evidențe practice din partea experților, organizate cu scopul perfecționării tehnicilor medicale, a protocoalelor de lucru și a creării de punți de colaborare interne, internaționale și interdisciplinare care să conducă la promovarea cercetării în favoarea obținerii de consensuri de practică adaptate necesităților mereu în schimbare a patologiilor medicale.

 

3. Spuneați la un moment dat că medicina de urgenţă este la intersecţia specialităţilor şi colaborarea interdisciplinară este unul din scopurile dvs. majore. Care ar fi specialitățile unde ar trebui îmbunătățită colaborarea ?

Este o realitate că medicina de urgență este la intersecția cu specialitățile medicale de urgență de tipul terapie intensivă, chirurgie generală și specialități chirurgicale (neurochirurgie, chirurgie cardiacă, chirurgie vasculară, ortopedie, ORL, oftalmologie, BMF, etc.), cardiologie, neurologie, iar în acest context introducerea echipei interdisciplinare în practica medicală din România este o necesitate în condițiile dezvoltării tehnologice actuale și a supraspecializărilor. Sunt câteva situații clinice critice în care în practică simți frecvent necesitatea unei echipe medicale complexe, cu training adecvat pentru a-i da șansă pacientului și aici aș vorbi de echipa de resuscitare, echipa de traumă pentru politraumatizați sau marii arși cu leziuni traumatice asociate, echipa de sepsă sau echipa pentru bolile rare care necesită și specialități paraclinice sau alte categorii de personal medical pentru a asigura supraviețuirea pacientului.

 

4. Medicina de urgenţă este o disciplină critică cu mult stres psihic?

Medicina de urgență este o specialitate complexă în care se lucrează cu pacienții de orice vârstă, cu patologii diverse și cele mai multe nesistematizate ceea ce crează o stare de presiune psihologică și necesită un training asiduu asociat cu o structură flexibilă de gândire și luare a deciziei.

La acestea se adaugă cel puțin alte două elemente de stres:
a. Timpul redus în care trebuie să analizezi situația, să iei decizii fără a avea toate elementele constitutive sau diagnostice ale unei boli;
b. Numărul uneori mare de pacienți, peste resursele umane și materiale existente ceea ce impune trierea și ierarhizarea asistenței pacienților în ordinea riscului de a apărea un risc vital.

Uneori este greu să faci față deciziilor care implică riscul de deces la pacienții pediatrici sau tineri unde impactul psihologic este mult mai mare.

Deseori mă gândesc că toți suntem oameni și chiar dacă învățăm să nu ne implicăm emoțional în managementul cazului, totuși uneori este imposibil, iar aceste emoții negative se constitue în elemente de „deteriorare” a stării medicului de urgență care ar necesita consiliere psihologică și suport în momentele de criză pentru a putea continua optim activitatea, ceea ce nu se întâmplă în sistem. Atunci când la această stare apar și acuze nefondate asupra practicii, lucrurile pot deveni periculoase pentru că duc frecvent la abandonarea specialității, iar în final cel care pierde este tot pacientul, deoarece un medic de urgență cu experiență și putere de decizie îl formezi în ani și este absolut necesar pentru mentoratul generațiilor viitoare.

 

5. În câțiva ani specialiștii cu experiență îndelungată în medicina de urgență vor ieși din sistem. Ce credeți că se va întâmpla atunci?

Ceea ce dumneavoastră ați sesizat și întrebați acum este un element negativ în dezvoltarea specialității pe care eu încerc să-l combat de câțiva ani, deși mulți din colegii seniori nu-l recunosc. Acest fenomen va amputa specialitatea și va reduce performanța asistenței medicale în urgență, reducând capacitatea de formare și mentorat, implicit puterea de decizie în cazurile complexe și critice acolo unde impactul vital poate fi nimicitor, înregistrându-se decese.

Stresul, lipsa respectului față de munca personalului medical arătat de societate, acuzele frecvente, unele fără suport și deteriorarea psihologică datorită stresului și a valorizării negative necesită a fi modificate de la nivel central de management de sistem sanitar, altfel nu numai medicina de urgență, ci și toate specialitățile care lucrează cu pacientul critic se vor deteriora calitativ și nu vor mai fi alese de absovenți. Trebuie să înțelegem că medicina fără medici cu experiență și putere de analiză, integrare, corelare, sintetizare și decizie nu poate asigura siguranța actului medical. Nimeni nu este perfect, dar atacurile distructive, acuzațiile de malpraxis nefondate, amenințările continue asupra specialiștilor, decredibilizarea acestor vor distruge sistemul de asistență medicală și relația medic pacient creând neîncredere și subminând calitatea asistenței medicale în sine.

 

6. Ce înseamnă să lucrezi în medicina de urgenţă?

Înseamnă să fii dedicat pacientului, să studiezi continuu, să înveți punându-ți totdeauna întrebarea dacă ai fi putut acționa mai bine. Trebuie să-ți placă să analizezi, să iei decizii, să-ți asumi riscurile dar și satisfacția readucerii la viață a unui pacient. Așa cum am spus trebuie să ai resursele necesare pentru a merge mai departe indiferent de obstacole, să știi să renaști din propria cenușă pentru a reda viața chiar și atunci când tu crezi că o vei pierde. Medicina de urgență este o specialitate complexă, uneori grea, dar frumoasă și care te obligă să te menții în formă pentru a reda zâmbetul pe fața pacientului, dar și a colegilor tăi din echipă, care se bazează pe tine.

 

7. Care sunt problemele majore ale UPU-SMURD la momentul acesta?

UPU-SMURD Cluj a fost redotat prin programul Ministerului Sănătății și își desfășoară activitatea în baza protocoalelor medicale elaborate pe baza ghidurilor europene, dar funcționează într-un spital pavilionar, cu toate limitările managementului de caz complex ce derivă din aceasta. De asemenea pentru adresabilitatea în creștere spațiul începe să devină insuficient, mai ales că frecvent cazurile de terapie intensivă nu pot fi preluate de spital și rămân în UPU. De aceea, construcția unui spital regional de urgență ar fi benefic asistenței medicale de urgență.

 

8. Cum priviți generațiile actuale de medici, raportat la generația dumneavoastră?

Fiecare generație are specificul ei în funcție de contextul social de dezvoltare, dar pot să spun că avem tineri medici de urgență cu profile profesionale care ne dau încredere în viitor. La nivel de secție și disciplină am încercat să dăruim cunoștiințe, să formăm tinerii și să le arătăm posibilitățile de dezvoltare în cariera de medicină de urgență, precum și avantajele specialității la nivel de comunicare interdisciplinară în ceea ce privește simularea în medicină, asistența în dezastre, medicina transfrontalieră interdisciplinară, care deschid oportunități de practică, cercetare și împlinire a visurilor profesionale specifice.

 

9. Ce vă doriți cel mai mult pentru 2019 din punct de vedere profesional?

Să-mi pot îndruma colegii mai tineri spre formarea unui nucleu academic stabil care să poată prelua mentoratul și trainingul la toate nivelurile. Deasemenea mi-aș dori un climat mai empatic al comunicării interdisciplinare în cazul pacienților cu patologie complexă și colegii să înțeleagă că este important să lucrăm în echipă și să ne asumăm deciziile cu toate vicisitudinile sociale. Personal mi-aș dori mai mult timp pentru activitatea cu pacientul deoarece, ceea ce mă împlinește profesional, este descifrarea codurilor complexe ale pacientului critic sau cu un tablou nediferențiat care să conducă la vindecare.